nimicul coerent

mă întreb unde o să ducă
ploaia pe gene
îmi cere setea înapoi
și ochii mi te dau
benevol
și tu și eu
o mână dreaptă într-una stângă
și între ele veșnicia

ghici cine lipsește din poză
nebunul fără
de mâini ne ținem câte doi
în viață
în moarte
nu se știe
cine o să-ți crească
onduleuri în păr

cireșe amare
în colțurile gurii strivește-mi buzele
și aruncă sâmburii
decizia spune fără
descendenți
aici

acolo jos nimeni nu râde
niciodată
să nu oftezi
te rog
poate îți tragi sufletul
de la gura mea

teren neutru

te fac să înțelegi un lucru
două
trei cuvinte
de prisos
să-ți explic ție
-os de pește
rămas în esofag
străin gândul tău de mine
fă-ți planul mai concret
proximal de gura mea
nimic nu trece pe aici
baraj de pocăință
când glasul își cere porția de vocale
un pahar cu lapte la fel de alb
ca și interiorul tău
vărsat pe cearșaf