pe dos

cresc iepurii
cresc, ai dracu'
cuprinși de curajul
sinelui.

nu-i cresc eu
cum se zvonește
pe câte-un post
de lapte și ouă,
de carne și oameni.

cresc singuri.
mă vânează iepurii...
sunt lupul obsedat de fuga
lupilor către scăpare.

apus-a timpul când
purtam breloc
-labe de iepure fricos-
la cheile gândului tău.

pături îmi pică
greu peste chip
să nu surprindă
-lună plină-
ochii mei.

și dacă
și păcătoasa lactată
e tot un iepure?
și țopăie din zi în noapte
să nu-mi fie
veșnicia monocromă.

îmi învăț toți puii
să urle ''au''
să-i știu sănătoși
când luna
are să-și facă haină
din fire de lup.

Punctul N are picioare

Nebunii
îmbrăcați în petale
fură nemurirea din mușuroaie.
Petalele zboară,
cad indicii din părul
Nebunului
cum că nemurirea
ar merge într-acolo.

Și fugi,
Furnică ține pasul,
prinzi Nebunul.
Luptă de-ți recuperează
nemurirea,
iar după
coase-o în sutien
și umple-ți viața.

-Greșești, Furnică!
Ferește-ți sânii
din calea larvelor.
Larvele nu-s bune,
sunt puse pe glume
și-n ritm de chitară
îți sorb nemurirea
din 18 guri.

ce ești...nu sunt

Cântare ție,
frumos din lumea spartă
în 30 de bucăți.

Stai întins pe iarba
unsă de rouă,
aștepți ozn-uri să-ți răpească amintirile
să le compună,
să le înmulțească,
să le ardă în uitare
mai apoi.

Vino,
nu aștepta corbii;
ei ajung în zori
și nu te culeg tocmai pe tine.

Ești impertinent,
ești mic și necurat,
ești păcat.
Ești frumos precum focul în lanuri de grâu,
întocmai cum nu sunt.

Mă prinzi între mâna ta stângă
și flama răsuflării,
mă mistui,
sunt grâul ce veghează să nu te stingi.

Domnul Aprins nu uită...

Acum, când nimic nu își are sensul, eu caut ecoul înțelesului printre pietrele necunoscutului. Și vreau să cad, să zac așa, să îți aud inima săltând în șoc apexian; să-ți număr genele până la jumatate și restul să se scuture printre falangele mele stângi. Și tu, tu nu te zbate. Nu! Rămâi așa, cu ochii pe jumătate protejați de nisipul apocaliptic ce vântură spre tine mii de nefericiri. Nu îl vezi? Îți străpunge toate mediile transparente ale ochiului stâng și se proiectează impertinent pe a ta retină, să-ți fie paravan între sufletul tău și sufletul de afară. Cum, nu știi? El e domnul Aprins.

Hai, nu te sfii. Nu o să-ți dea foc.(Ha ha ha) M-a încercat și pe mine. În 30 de ani scapi. Numai să nu plângi, că ai să-l stingi și scoate fum purpuriu. Eco! Noi nu poluăm.N-o face nici tu. Stai cuminte. Șezi unde ți-e locul sigur și n-are să fie greu.

Mă sperii! De ce ți-ai deschis toți porii? Parca îi văd cum îmi absorb tot sângele.Chiar vrei să mă laşi lipsită de el- sângele meu drag, pe care l-am strâns cu atâta sârguință în 18 ani din toți cei care m-au ținut de mână?

Hai că deja îţi simt paranoia. Depășește pereții craniului tău. Oprește-o! Se îndreaptă către cer, apucă pe Calea Lactee, și se împrăștie în Univers.

-Ești nebun? îți strig din pivnița suferinței.

-Nu-zici-sunt doar schizofrenic.

-Vai, câtă sinceritate.Ești de-a dreptul dezarmant.

Și într-adevăr, mi-au picat toate armele.Sunt un prunc, fără dinți, doar cu ochii deschiși larg către Univers și-ți privesc vocile cum răstignesc luna ca pe un Iisus veșnic palid și ridat.Sunt un bătrân nins în plete, fără ochi, doar cu dinți galbeni, rânjind către nepoții noștri născuți din iluzii. Sunt eu, un schelet doar cu stomac, plin de voma viselor tale și greața sentimentului.

Și tu? Tu cine crezi că ești? Ești doar un suflet în curs de pârjol, uns cu sânge de iepuri curajoși la toate articulațiile minus una.

Bea un vin fiert cât aștepți. Domnul Aprins nu uită...

Sam Bradley - Sea Blue Official Music Video

din el sau din iarnă?

Damnați de lumină
Fulgii dansează;
Nu-i prinde în mână,
Căci palma-i vânează.

Nu-i face nici bulgăr
Privește-i în tihnă,
Ascultă cum cerul
Se cerne-n colindă.

Husele sau dieta cu oglinzi

Becul se aprinde din voinţă. Robinetul se răsuceşte din voinţă. Baia e o adevărată casă de randez-vous.

Primul pas? Da, primul pas este acela pe care mii de oameni îl fac în fiece clipă. E primul şi ultimul pas.

Oameni…

Oamenii au inventat oglinda. Toată nebuloasa aia de raze care se întorc din argint în ochiul tău e de fapt imaginea ta. O nebunie de factură fizică, oglinda asta!

Şi deci, te vezi? Ah, ce comod e aşa… Nu te osteni să minţi. Sinele îţi cunoaşte toate ungherele conştiinţei.

-Nu ne eschivăm. Suntem numai noi doi… Îmi place părul tău dimineaţa, ţi-o spune senin ca întotdeauna.

-Bun, îi răspunzi, dar azi ce planuri ai cu mine?

-Ah… e gustul tău de dimineaţă. Nu-mi închipuiam ce-mi stă pe limbă.

E atât de senin şi face glumiţe vesele. Sinele ăsta al tău se crede tare simpatic. Faci o grimasă…

-Ei, acuma de! Nu poţi să mulţumeşti pe toată lumea.

Te-a observant, la dracu.

-Tu, pe fază mereu – îl ironizezi.

Şi începe să murmure un cântecel din copilărie. Îţi mângâie obrazul în nepăsare:

-Hai, dă-ţi husa jos, te îndeamnă pe un ton drăgăstos.

-Eşti tâmpit?! răbufneşti. N-am timp azi. Te-ai înţepenit în ideile de a ne avea în fiecare zi.

Îţi zâmbeşte larg:

-Amorul cu sinele e un rău necesar, ţi-o spune pe tonul lui superior şi înţelept.

Şi, iritat, te dezbraci de toate husele care te înlănţuiau până de curând. Te vezi şi nu ţi se pare nimic graţios în ceea ce eşti. El se dezbracă simultan cu tine. Rânjeşte răutăcios şi triumfător. Nici nu trebuie să fie autoritar. Te supui ştiind că fără el te-ai transforma într-o husă stratificată în minciuni şi neînsufleţiri.

Te vrea, te are. Te joacă pe degete, te supară atât…

-Măcar sunt sincer cu tine!

Şi te laşi purtat de val. Gata, eşti terminat. Azi a durat mai puţin ca oricând, dar te doare oboseala.

Te sărută izbitor pentru o ultimă dată. Sărutul ăsta de final poartă mereu câte ceva cu el. Deschizi gura şi primeşti, după care înghiţi în sec. De data asta e orgoliul. Are gust de migdale. O să-ţi stea în gât o vreme.

Acum că s-a terminat, te simţi şi mai slab.

-Dată dracu' treaba cu dietele astea, subliniezi sarcastic în timp ce ieşi din baie.

Sinele îţi întoarce şi el spatele, dar încă îi simţi răsuflarea în ceafă, mâinile încleştate în părul tău de dimineaţă.

Te scuturi de amorul de pe umăr şi tragi voios fermoarul de la ultima husă.

Să înţeleg că şi ţie îţi place să baţi pasul pe loc?!

Decalogul dupa Hess

Decalogul dupa Hess

monodrama de Alina Nelega Cadariu

(fragmente)

,,3. SA NU IEI NUMELE DOMNULUI IN DESERT

Noi eram cu adevarat ingerii tai. N-ar fi trebuit sa ne lasi sa cadem. Noi trebuia sa ajungem primii pe Luna si de-acolo supravegheam pamintul si ne ingrijeam sa nu-ti ia nimeni numele in desert.

Privita de sus, Europa seamana cu o vaca. Trebuie mulsa, dusa la pascut, fecundata. Asta e istoria, cine cu cine o face. Europa e o curva. Leul britanic, cocosul galez sau vulturul german, pentru ea sint totuna. Pe masura ce imbatrineste isi da in petec tot mai rau: cu bizonul american, care rumega chewing gum sau ursul rusesc, cu creierul plutind in vodca. Chiar daca i-au tras-o ca ciobanii, i-au bagat secera si ciocanul in git. Au umplut-o de singe. Rosu de Moscova. Pe urma, e drept, si-a schimbat usor nuanta si a devenit rosu Coca-Cola. Nu te poti baza pe Europa. N-are discernamint. Si-ar pune-o si cu dragonul chinezesc, dac-ar putea.

Cu ce-i mai buna lumea de azi, fara noi? Nu era mai bine sa ne fi lasat sa ne facem treaba? Am curatat Germania de sase milioane de evrei si, in loc, avem sapte milioane de turci. Si un stat evreu, inarmat pina-n dinti. Ne-am retras degeaba din Balcani: cum moare Tito, slavii astia de sud iar incep se bat intre ei. Lasa-i liberi si uite cum apar americanii sa faca iar ordine. Nu era mai bine cu noi? Pina si francezilor le era mai bine, asa - o s-ajunga in comunism mai repede ca rusii, iti garantez eu. Rusia e o casa prea mare ca sa poti tine curatenie in ea cu o matura asa firava, dupa Stalin totul se duce de ripa, casa o sa cada peste ei - si mafia americana abia asteapta. Tarile nordice sint lente, Olanda e inecata in droguri si tirfe, Elvetia e ocupata sa faca bani. Englezii o sa dispara, o sa ramina doar o insula locuita de indieni, jamaicani si irlandezi care vorbesc americana. Si curind, toata Europa va deveni americana. O America de mina a doua. O bunica incestuoasa. Cel mai usor de colonizat sint tarile din Est, dupa ce cade Rusia, toata lumea o sa vorbeasca subdialecte americane. Ungaria, Bulgaria, Romגnia, Polonia - vor avea doua limbi oficiale: a lor si americana. De ce ne-ai vindut americanilor?

Si, parca asta n-ar fi de-ajuns, ne mai invadeaza beduinii arabi si turistii japonezi, pina si clima se schimba, oile noastre fata canguri, ne umplem de emigranti care maninca lebedele de la Schצnbrn, dorm in metroul din Paris si se inmultesc sub Colisseum.

Uita-te si tu in jur: toti iau numele domnului in desert. Noi am fost singurii care te-am respectat. Daca ne dadeai lumea noua, azi era mai buna. Mai curata. Mai usor de inteles.

6. SA NU UCIZI

N-am ucis mai mult decit pescarul care-si arunca indiferent navodul,

nu altfel decit vinatorul care,

cu singe rece,

curata padurea de animale bolnave,

sau decit gradinarul care smulge,

cu grija,

din pamint buruienile,

toamna,

nu mai mult decit medicul care ucide cu vaccinul lui micile bacterii,

sau virusii care

- s-a descoperit de curind -

sint inteligenti.

Cancerul e viu,

ciuma e vie,

tumorile pulseaza de viata,

ca niste foetusi

si se hranesc din tine,

te ucid din dorinta de a trai.

Ce moarte frumoasa,

ca o nastere,

sa mori dind viata

unei tumori – de o perfectiune geometrica!

Trupul tau ucide fara sa-si dea seama,

ucide cu placere,

soarbe viata ca pe o stridie,

devoreaza puii inca nenascuti,

in ouale lor,

transforma cadavre de animale

fierbindu-le,

prajindu-le, jupuindu-le,

se delecteaza cu zeama,

cu sosul de mortaciune,

alcatuieste edificii

triumfale

din pulpe,

ficati,

grasime subcutanata,

maruntaie,

le combina cu resturi

mumificate

de plante,

le maninca vlastarele inca fragede,

le conserva saminta prin

pasteurizare

si numeste asta

arta culinara.

Tu cum te-ai simti

daca ti-as servi

jamboane marinate

de kamikadze

cu sos de sperma africana?

Sau tarta din oase dublu macinate

de domnisoara batrina,

cu crema de creier

א l’americaine?

Si un pahar de suc proaspat

de

arabi striviti

cu picioarele la temperatura camerei?

100% natural, fara conservanti,

arome si coloranti,

nici un aditiv,

home-made.

Noi n-am fost niciodata

atit de cruzi,

am ars,

igienic,

salubri,

tot ce s-a intimplat

sa moara in preajma noastra.

Nu ne-am mincat inamicii

niciodata.

Stiu la ce va ginditi,

dar

de fapt,

in ultimii patruzeci si sapte de ani,

au murit in accidente

rutiere,

feroviare,

aviatice,

sau pur si simplu

in accidente,

de cancer,

AIDS,

de inima

rea,

de trei ori mai multi evrei

decit in ceea ce voi numiti inca

al doilea razboi mondial.

Care a pornit din dorinta

de pace

universala.

De aceea, de curind,

niste prieteni din Suedia

au strins numarul necesar de semnaturi,

vreo trei sute de mii, cred,

si mi-au depus candidatura

la

Premiul Nobel pentru Pace.

9. SA NU MINTI

N-am mintit niciodata. Ba mai mult, m-am ingrijit ca si altii sa spuna adevarul. Am creat programe de spus adevarul, unelte stralucitoare si curate de spus adevarul, am creat experti in adevar, compozitori ai acestei muzici divine, doctori ai sufletul inchis in trup. Sufletul, el se dezacordeaza foarte usor, iar menirea lor era sa-l readuca pe calea cea buna.

Iata, acestea sint instrumentele de spus adevarul. Un adevarat artist nu se lasa pגna nu obtine nota perfecta. Mai intii departatorul pentru gגtlej, apoi pגlnia pentru apa calda, extractorul pentru smuls limba, cutitul mecanic pentru sectionat urechea, bisturiul pentru pielea subtire de pe burta si cea fina, albastrie, din interiorul coapselor si-al bratelor, menghina pentru tגmpla, lingurita pentru ochi, sonda pentru intestinul gros, aspiratorul manual pentru liposuctiune, galetica pentru sגnge, tavitele pentru organe, cutiutele pentru dinti si clestisoarele pentru maselute, crocodilii si pensetele pentru sfגrcuri si parul pubian. Sufletul omului se dezacordeaza atגt de usor, bine macar ca trupul lui rezista si e-atגt de frumos. Sa ne bucuram impreuna de el, sa gasim impreuna nota perfecta. Sa cautam impreuna adevarul. (Cinta)

Constiinta mea e curata.

Am curatat-o cu sapun, cu pasta de dinti, cu praf de frecat,

cu soda – caustica

Am frecat-o

pina a devenit curata, foarte curata,

s-a albit de la clor

s-a decolorat de la uscatul la soare

s-a subtiat de atita stors.

Constiinta mea, stoarsa,

E atit de curata,

de transparenta,

de stravezie,

incit noaptea

sau dimineata devreme

daca te uiti bine

prin ea poti sa-mi vezi

fata.

Fruntea,

ochii,

nasul,

buza de sus,

buza de jos,

limba,

dintii,

saruta-ma.''