creștet de suferință,
îți înfloresc mimozele
prinde,
prinde-le...
albinele nu tac.
gala proastelor
începută ieri
nu se va termina
niciodata.
și ce muncitor te știi -tu-
creștet de pârjol
nu-mi veni în clocot,
obrazul odată zgâriat
rămâne mărturie
de război.
așteaptă să-mi scot arma
tânjesc după păcat
și-ar fi păcat să nu-l
primesc
pe vine, cum e,
ca pe un fiu rătăcitor
ce-și lăsase mama
în al 19-lea azil.
venele nu-și văd sensul,
mimozele nu găsesc calea
decât spre ofilire.
ce rost ar mai avea
să-ți pompez ură
în loc de oxigen?
creștet de prostie
nu zăbovi
te-așteaptă gala
suferinței și pârjolului.
