pe dos

cresc iepurii
cresc, ai dracu'
cuprinși de curajul
sinelui.

nu-i cresc eu
cum se zvonește
pe câte-un post
de lapte și ouă,
de carne și oameni.

cresc singuri.
mă vânează iepurii...
sunt lupul obsedat de fuga
lupilor către scăpare.

apus-a timpul când
purtam breloc
-labe de iepure fricos-
la cheile gândului tău.

pături îmi pică
greu peste chip
să nu surprindă
-lună plină-
ochii mei.

și dacă
și păcătoasa lactată
e tot un iepure?
și țopăie din zi în noapte
să nu-mi fie
veșnicia monocromă.

îmi învăț toți puii
să urle ''au''
să-i știu sănătoși
când luna
are să-și facă haină
din fire de lup.

Punctul N are picioare

Nebunii
îmbrăcați în petale
fură nemurirea din mușuroaie.
Petalele zboară,
cad indicii din părul
Nebunului
cum că nemurirea
ar merge într-acolo.

Și fugi,
Furnică ține pasul,
prinzi Nebunul.
Luptă de-ți recuperează
nemurirea,
iar după
coase-o în sutien
și umple-ți viața.

-Greșești, Furnică!
Ferește-ți sânii
din calea larvelor.
Larvele nu-s bune,
sunt puse pe glume
și-n ritm de chitară
îți sorb nemurirea
din 18 guri.

ce ești...nu sunt

Cântare ție,
frumos din lumea spartă
în 30 de bucăți.

Stai întins pe iarba
unsă de rouă,
aștepți ozn-uri să-ți răpească amintirile
să le compună,
să le înmulțească,
să le ardă în uitare
mai apoi.

Vino,
nu aștepta corbii;
ei ajung în zori
și nu te culeg tocmai pe tine.

Ești impertinent,
ești mic și necurat,
ești păcat.
Ești frumos precum focul în lanuri de grâu,
întocmai cum nu sunt.

Mă prinzi între mâna ta stângă
și flama răsuflării,
mă mistui,
sunt grâul ce veghează să nu te stingi.

Domnul Aprins nu uită...

Acum, când nimic nu își are sensul, eu caut ecoul înțelesului printre pietrele necunoscutului. Și vreau să cad, să zac așa, să îți aud inima săltând în șoc apexian; să-ți număr genele până la jumatate și restul să se scuture printre falangele mele stângi. Și tu, tu nu te zbate. Nu! Rămâi așa, cu ochii pe jumătate protejați de nisipul apocaliptic ce vântură spre tine mii de nefericiri. Nu îl vezi? Îți străpunge toate mediile transparente ale ochiului stâng și se proiectează impertinent pe a ta retină, să-ți fie paravan între sufletul tău și sufletul de afară. Cum, nu știi? El e domnul Aprins.

Hai, nu te sfii. Nu o să-ți dea foc.(Ha ha ha) M-a încercat și pe mine. În 30 de ani scapi. Numai să nu plângi, că ai să-l stingi și scoate fum purpuriu. Eco! Noi nu poluăm.N-o face nici tu. Stai cuminte. Șezi unde ți-e locul sigur și n-are să fie greu.

Mă sperii! De ce ți-ai deschis toți porii? Parca îi văd cum îmi absorb tot sângele.Chiar vrei să mă laşi lipsită de el- sângele meu drag, pe care l-am strâns cu atâta sârguință în 18 ani din toți cei care m-au ținut de mână?

Hai că deja îţi simt paranoia. Depășește pereții craniului tău. Oprește-o! Se îndreaptă către cer, apucă pe Calea Lactee, și se împrăștie în Univers.

-Ești nebun? îți strig din pivnița suferinței.

-Nu-zici-sunt doar schizofrenic.

-Vai, câtă sinceritate.Ești de-a dreptul dezarmant.

Și într-adevăr, mi-au picat toate armele.Sunt un prunc, fără dinți, doar cu ochii deschiși larg către Univers și-ți privesc vocile cum răstignesc luna ca pe un Iisus veșnic palid și ridat.Sunt un bătrân nins în plete, fără ochi, doar cu dinți galbeni, rânjind către nepoții noștri născuți din iluzii. Sunt eu, un schelet doar cu stomac, plin de voma viselor tale și greața sentimentului.

Și tu? Tu cine crezi că ești? Ești doar un suflet în curs de pârjol, uns cu sânge de iepuri curajoși la toate articulațiile minus una.

Bea un vin fiert cât aștepți. Domnul Aprins nu uită...

Sam Bradley - Sea Blue Official Music Video

din el sau din iarnă?

Damnați de lumină
Fulgii dansează;
Nu-i prinde în mână,
Căci palma-i vânează.

Nu-i face nici bulgăr
Privește-i în tihnă,
Ascultă cum cerul
Se cerne-n colindă.