Poveste

Eram doar o stâncă,
Dar nu erai încă.
M-am erodat
În valul mat
Şi plină de sare
M-am prefăcut în soare.

Erai doar petale
Când eu eram soare.
Te-am ofilit
Când mi-ai zâmbit
Şi putred cum erai
Pe raze îmi stăteai.

Eram ceru-ntins
Când tu mi te-ai stins
Şi te-am strigat cu tunet
Păstrat în răsunet.
Dar tu n-ai răspuns...
În sâncă m-am ascuns.

Cunoscătorii serii

Apariţie celestă
Doar în ochii mei, se pare
Şi în tine
Sentimente clandestine
De căldură şi răcoare.
Simţitor la-a noastră piele
Vântul iar retrage norii
Luna vine,
Mii de raze ruşinate
Se strecoară printre stele.
Mâna ta îmi cerne părul
Prea plin de aroma serii
Ziua fuge,
Se ascunde
În cearşaful depărtării.