vreau galben...

e floarea-soarelui în drumul
spre drumul lui,
semințele
își ascund coaja
cum arșii își ascund
arsura.

vreau galben
mai mult decât petală,
azi nu mai cerne
nimeni
ce-ar trebui cernut.

dinți de cuțit
rumegă perfid
clorofila.
îmi cresc tulpini de floarea-soarelui
în loc de antebrațe.
palmele îmi scuipă semințe
mai ceva ca-n filmele
cu Piersic.

vreau galben
de floarea-soarelui
cu defectele văzute-n oglinda
galbenului.
e galben în drumul
spre drumul lui.


inspectorii-albine
îmi asistă secundele
de fluturat frunzele
-n vânt.
sancțiune:
floarea mea stângă
nu indică
nordul.

și cine ar pricepe
că nu toți
se nasc din
sămânța corectă?

semințe de floarea norului

plouă...
poate vrei să urci
poate vrei să cazi
treptele te-așteaptă
chitara
-și ea-
își rupe corzile
una câte șase

plouă...
nu mă supăr
sunt senină
precum banii din sacoul
mortului
proaspăt îngropat

plouă...
închide-mi
ochii mei de acuarelă
se dizolvă
să nu-ți pară -Rob- obscen
dar
ce se mai unește lumea
printre degetele tale răsfirate

plouă...
desfă-ți cravata
gâtul tău e-o papiotă
permite-mi să-ți deșir
traheea
să-mi tivesc visul
cu ea.

ce dacă plouă
fii pe pace
nu știu să fac ochete

alb şi alb

Pe foaie albă mi te dai
Perfect schițat cu mina albă.
Și totuși zi-mi de unde ai
Așa culori ca de zăpadă?

Tu fi nebun și fi cuminte,
Să nu cumva să mi te fure
Și dacă nu-ți aduci aminte,
Să știu să te culeg din zgure.

Aprinse, zorile în noapte
Îți caută abisul sacru,
Găsit-au însă numai șoapte
De vise-amare și somn acru.

Căci drumul ăsta înspre casă
E lung și-ți soarbe dintr-o minte;
Hai, pune cărțile pe masă,
Citește-le și fi cuminte.

Nu contează.

Trecui pasul
printre crengile
ce gem sub
apăsarea
norilor.

Mai bine fără
decât așa.
Nu-ți mai scriu pielea
și când să zic
-hop!
îmi zâmbiși.

Tic-tac,
până când inima
mi se șochează singurică,
tu frecă-ți mâinile-a victorie
și strigă-
nu contează!