Ora Pământului

Haideţi să ne imaginăm că noi, toţi locuitorii pământului, suntem nişte chiriaşi, adăpostiţi în locuinţa Pământ. Oare nu e de datoria noatră să avem grijă ca acest uriaş apartament să rămână intact pentru viitorii chiriaşi? Şi dacă ceva va fi afectat de prezenţa noastră aici, este corect să plătim. Dar ce însemnă o viaţă de om?...Câţiva zeci de ani, în care nu are timp să simtă efectul muncii sale. Deci nu plătim noi.Plătesc copii noştri, plătesc nepoţii sau strănepoţii noştri. Îndrăznesc să afirm că se răsfrânge asemenea unui blestem asupra urmaşilor nevinovaţi, un blestem din tată în fiu, un blestem din generaţie în generaţie.
Dar, şi aici există un mare ''dar'', căci şi speranţa că împreună vom reuşi este mare, acea viaţa de om poate oferi mai mult decat lucruri negative. În câţiva zeci de ani viaţa întregii omeniri se poate schimba. Facem apel la conştiinţa fiecărui om şi avem încrederea că putem trezi spiritul conservator din cei care ne ascultă.
Omul a reuşit să atingă armonia cu natura, dar pare a fi o întâmplare, căci omul nu a reuşit să înţeleagă armonia cu natura. Pentru că natura, tot mediul înconjurător, ne-a pus la dispoziţie, încă de la începutul evoluţiei umane şi până în prezent, imensitatea sa de bun şi de bine. Este ora în care putem să demonstram întregului pământ că ne pasă.
Stim că nu suntem singuri pe acest câmp de luptă şi mai ştim că nici adversarul nu este invincibil.
Stingeţi luminile pe 27 martie în semn de fraternitate, de iubire de aproape şi de iubire de sine.

Proiect realizat de Colegiul Naţional Ecaterina Teodoroiu ce are ca profesor coordonator pe doamna profesoară Rodica Dănău şi clase participante clasa a IX-a C şi clasa a XI-a F.
În vederea promovării proiectului au fost distribuite afişe şi pliante la şcoli generale şi licee, la Teatrul Dramatic ''Elvira Godeanu'', în staţii de autobuze, în scari de blocuri şi la biserici. De asemenea, am stat la dispoziaţia televiziunilor gorjene printr-un discurs şi interviuri acordate.

Ca o ultima remarcă: oraşul nostru are neaparată nevoie de un impuls pentru a se trezi şi dacă anul acesta nu am fost pe masura somnolenţei prezente, anul viitor ne angajăm să fim duşul rece al târgujienilor.

Festivalul luminii

Viaţa de zi cu zi a devenit o adevarata cursă contra-cronometru pentru cei mai mulți dintre noi. Mereu în lipsă de timp, împarţiti între multe responsabilităţi, slujbă şi familie, uităm cu desăvârşire de sufletul nostru, uităm să ne bucurăm de lucrurile mărunte.
Lumea în care trăim ne obligă să ne planificăm cu atenţie fiecare clipă pentru a reuşi în ceea ce ne propunem şi de multe ori uităm să ne oprim din când în când pentru a-i privi pe cei din jur, pentru a simţi vântul, pentru a asculta oamenii, pentru a zâmbi la zâmbetul copiilor, pentru a redescoperi frumuseţea lucrurilor mărunte.
(sursa : http://www.festivalul-luminii.ro/despre-noi )
Festivalul a fost organizat de Organizaţia Naţională cercetaşii României.În Tg-Jiu s-a desfăşurat începând cu ora 19, în Parcul Central.Sunt convinsă că cei prezenţi nu au fost dezamgiţi, ba mai mult decât atât, vor aduce şi câţiva prieteni data viitoare.

Damian şi Alana I

Răgaz de constatare

,,Obrajii tăi se scaldă în lacrimile cerului. Se prăvăleşte griul întregului nor peste minunea ta de-a fi.

Vreau să te chem aici, unde nu-i ud şi totuşi... vreau să rămâi sub văzduhul liber, unde iarba păstrează forma tălpilor tale.

-Te rog, mai fă 5 paşi în spate, îţi strig din locul meu retras.

Vreau să îţi definesc făptura între apă şi apă, între verde şi verde, între cer şi pământ. Vreau să te conturez din departarea celor 5 paşi atât de intens, până când, cu pupilele dilatate, să nu te mai găsesc între piele şi rochie. Nu vreau să-ţi mai disting ochii între albastru şi albastru. Nu vreau să-ţi mai cunosc mâna de dreaptă şi de stângă.

Să te prefaci în cenuşă de dragoste şi să te beau din izvorul ce-şi freamată apele peste pietrele chinuite.

Sigur că da! De ce nu mi-am dat seama mai devreme? Recunoşti că eu sunt una din pietrele acelea chinuite din drumul tău, ca apă pură şi păcătoasă? Dar câte alte pietre sunt în jurul nostru? Îţi aparţin toate? Căci eu nu îmi mai aparţin.

Îţi sunt făgăduit ţie până la erodare, până când mă vei restructura din piatră în nisip, din fiinţă în nefiinţă.

Vreau să te chem aici, unde nu-i ud şi totuşi...rămâi sub văzduhul liber.

Al tău făgăduit către eternitate,

Damian ’’

Din linii

Vreau să te prind în curba de minuni
Trasată peste rombul vieţii mele:
să fim pereţi, la colţuri cu lumină,
să fim geometrici
înscrişi în cercuri grele
din metal.

Să suferim de onduleuri
La mijlocul coloanei vertebrale,
Să ne găsească moartea în pătrat.
Rămâne deci o singură-ntrebare:
Vrei să te-arunci în rombul vieţii noastre
Sau cauţi alte cercuri
din metal?