dacă aş avea mintea deschisă
te-aş măsura în fiecare zi,
căci te simt plecând
gram cu gram.
şi-ai să te faci, aşa,
bună de-ngropat într-o scoică.
tu nu-mi faci complimente
eu nu-ţi fac cinste.
şi totuşi
ne iubeam
în fiece-nserare.
de ce?
-mă întrebai acum două sfârşituri
ce-ar fi să-ţi răspund acum
înainte de ultimul sfârşit:
te-ai facut bună de îngropat într-o scoică
şi nu gândii c-ai fi vreo perlă -curva mării
ochii tăi albaştri au învăţat să privească
doar de jos în sus
şi buzele tale încearcă mereu să pronunţe un ceva în franceză
ce nu se termină în ''e''.
coapsele tale de pufarină
înfiptă în ceea ce mă face bondarul din afara mea
nu mai umplu ceaşca palmei mele.
doar iarna îţi mai poate repara sânii.
te păstrez totuşi
până îmi încapi sub peniţă;
dar apoi...
cerneala cu mila.
