alb şi alb

Pe foaie albă mi te dai
Perfect schițat cu mina albă.
Și totuși zi-mi de unde ai
Așa culori ca de zăpadă?

Tu fi nebun și fi cuminte,
Să nu cumva să mi te fure
Și dacă nu-ți aduci aminte,
Să știu să te culeg din zgure.

Aprinse, zorile în noapte
Îți caută abisul sacru,
Găsit-au însă numai șoapte
De vise-amare și somn acru.

Căci drumul ăsta înspre casă
E lung și-ți soarbe dintr-o minte;
Hai, pune cărțile pe masă,
Citește-le și fi cuminte.

Nu contează.

Trecui pasul
printre crengile
ce gem sub
apăsarea
norilor.

Mai bine fără
decât așa.
Nu-ți mai scriu pielea
și când să zic
-hop!
îmi zâmbiși.

Tic-tac,
până când inima
mi se șochează singurică,
tu frecă-ți mâinile-a victorie
și strigă-
nu contează!