acum/înainte de ultimul sfârşit

dacă aş avea mintea deschisă
te-aş măsura în fiecare zi,
căci te simt plecând
gram cu gram.
şi-ai să te faci, aşa,
bună de-ngropat într-o scoică.

tu nu-mi faci complimente
eu nu-ţi fac cinste.
şi totuşi
ne iubeam
în fiece-nserare.

de ce?
-mă întrebai acum două sfârşituri

ce-ar fi să-ţi răspund acum
înainte de ultimul sfârşit:
te-ai facut bună de îngropat într-o scoică
şi nu gândii c-ai fi vreo perlă -curva mării
ochii tăi albaştri au învăţat să privească
doar de jos în sus
şi buzele tale încearcă mereu să pronunţe un ceva în franceză
ce nu se termină în ''e''.

coapsele tale de pufarină
înfiptă în ceea ce mă face bondarul din afara mea
nu mai umplu ceaşca palmei mele.

doar iarna îţi mai poate repara sânii.

te păstrez totuşi
până îmi încapi sub peniţă;
dar apoi...
cerneala cu mila.

în gură încap toate

plouă în fluturi
sâni cu miros de migdale
nimic nu-şi are calea
către 8.

ochiul lui cu fluorescenţă...
furnicile din pâine
şi
toate semnele de întrebare
ascunse într-o pungă
transparentă.


mă întrebi,
dar poate mâine
cine să-ţi răspundă
când eu mor după fereastra ta
orgasm pe aripile vântului

stai...ăsta-i alt film...

clape pe dinţii mei
apasă-i în beţie
minciună - îngerii ăştia
nu locuiesc pe umeri,
ci într-un pachet de kent.

dracii din pântec
şi ploaia care îţi sărută
buricele
degetelor
de mijloc
să te cuprind
când te prind de coamă
cal cu ochiul violent
în urbanul amurgului
decupaţi-aş pleoapa purpurie
de înserare.

păstrează-ţi genele
ADN se găseşte
în toate
gurile.