tăiat

creștet de suferință,
îți înfloresc mimozele

prinde,
prinde-le...
albinele nu tac.
gala proastelor
începută ieri
nu se va termina
niciodata.

și ce muncitor te știi -tu-
creștet de pârjol
nu-mi veni în clocot,
obrazul odată zgâriat
rămâne mărturie
de război.

așteaptă să-mi scot arma
tânjesc după păcat
și-ar fi păcat să nu-l
primesc
pe vine, cum e,
ca pe un fiu rătăcitor
ce-și lăsase mama
în al 19-lea azil.

venele nu-și văd sensul,
mimozele nu găsesc calea
decât spre ofilire.
ce rost ar mai avea
să-ți pompez ură
în loc de oxigen?

creștet de prostie
nu zăbovi
te-așteaptă gala
suferinței și pârjolului.

Picul din mine

Furtuna mea se odihneste
Si scapara un gand in zare,
dar nu spera ca iti zambeste
Sau vrei sa-i pui vreo intrebare?

"Sunt doar un servitor supus;
Furtuna-mi cere si ma dau."
Asa incepe orice discurs
Al celor ce Furtuna au.

Si-ti spun aprins de suparare
Ca n-ai citit regulamentul
De adresat chiar si-o intrebare.
"Am sa te-anunt cand e momentul,

acum Furtuna se-odihneste,
dar poti sa iei un loc in suflet
Si vezi, atunci cand te primeste
Nu deveni un celalalt."

Zicand acestea ma retrag,
Tasand calaiu-n pas grabit
Veni-va clipa sa te-anunt:
"Acum Furtuna s-a trezit"