aveai tu un cearşaf
pe care ţineai evidenţa norilor
-subţire
ca sunetul de rouă
când se aduna cu viaţa
firului de iarbă
de sub talpa ta.
cinstiţi nori!
ne cunoştea bunicul
în timp ce-şi trăgea sufletul
de la gură,
sfios
ca gâtul de fecioară
sărutat cu lumanarea
aprinsă.
după bunic
nimicuri,
nici prea uşoare,
nici prea grele.
mi-e inima ghişeul milei
şi vin nătângii toţi
să-şi scadă
din dările zădărniciei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu