albastru de senil,
mă bucur să te ştiu
în siguranţă
la mine în ochi.
atât m-am temut
pentru tine
-albastru de senil-
copil al lui van Gogh
încât le-am croşetat
stelelor
fulare din zile în şir
şi cerului i-am topit
argintul.
mi-am pus genele stăjeri
mi se unesc pe rând,
când de dreapta,
când de stânga,
să îţi măsor neobosit
predispoziţia
către roşu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu