Romanul vietii tale-i pus pe versuri.
In rolul principal, esti tu.
Pamantul romanesc si teiul
Sunt scena inaltata de demult.
Sa luam aminte!i-o scena
C-o casa, unde-n prag,
Asteapta-o fata pe Calin, sa vie
De secole asteapta, far' sa stie
Ca-n noptile cu luna plina,
Cand vantul are-o adiere lina,
Luceafarul mereu o urmareste.
In odai prezenta lui se simte vag.
Pe langa toate astea nu e greu
Sa simti ce am simtit si eu ,
Cand am citit al sau roman.
Pe scena unde timpul trece-alene,
Cortina a cazut devreme.
Si dupa moartea marelui poet,
Nimic n-a mai ramas concret.
Desi se simt parfumuri de romante vechi,
Si-arome ale florilor de tei,
Vazduhul il strabat atatea minti
Si-n aer bantuie doar gandul creator
Insa-n zadar, caci toti au esuat in incercarea lor.
