Am aflat al tau gand fara ca tu sa stii
Am simtit al tau gust fara ca tu sa fii.
Insa doar atat si nimic mai mult,
Caci esti mult prea dparte sa pot sa te aud.
Te-am zarit intr-o seara,cand dragostea era
Trandafirul ofilit ce tot mai intepa:
Erai cum esti si-acum si cum vei fi,
Erai precum al douazeci si cincelea ceas de peste zi…
Erai aievea si totusi am vrut sa-ti pipai pielea alba,
Am vrut sa-ti simt parfumul de roze care stau sa cada.
Si-atunci am intins mana sa-ti ating buzele ude
Inca mai stiu cum se scurge vesnicia,secundele prea scurte.
Dar te-ai ascuns si n-am puterea colosala
Sa-ti simt caldura trupului din noptile de vara;
Si-acum tanjesc dupa acea euforie,
Sa-ti dau saruturi sute si sa primesc o mie;
Si-acum mai vreau ca dulcea ta privire
Sa-mi fulgere inima,sa pierd orice simtire…
Dar te-am pierdut si toate-s in zadar
Privesc prin amintiri far’ sa zambesc macar.
Aveam doar vise,hrana ne-era visarea
Eram convinsi c-a noastra urma sa fie marea-
Dar ti-am pierdut de cand si gustul si racoarea
Si n-am sa stiu nicicand ce sacra ti-e scrisoarea
In care printe lacrimi mi-ai adresat speranta.
Desigur,n-am sa pot sa iti platesc restanta
Doar daca ai sa vii din nou sub clar de luna
Cand lumea n-ar putea blestemele sa-si spuna.
Si-ai sa-ntelegi atunci ce grea e despartirea,
Ce rai sunt oamenii cand nu-mi poti intalni privirea.
Sau poate nu?,,,Nu vreau,nu indraznesc sa ma gandesc
De n-am sa fiu cu tine,tristetea mi-o doresc.
Ascunde-mi nemurirea in vechiul sanctuar,
Sacrifica-mi iubirea in vesnicul altar.
Si cand lumina ochilor se va-nalta-n vazduh
Sa scrii o poezie pe tanarul meu trup,
Iar sangele sa-mi curga din ranile adanci
Sa am de-acum incolo toti ingerii supusi.
Si sa-mi devii tu mire cand noaptea va cadea
Iar peste poezia noastra se va lasa uitarea.
