Eram ca brazii- ninse, verzi
Dar nu ştiam,
Că doar doar acolo poţi s-aştepti
Să vină să inopteze anii
În casa ta dintre nămeţi.
Acum noi ştim,dar prea târziu...
Oraşu-i singur şi pustiu.
N-avem nici gânduri să ne ducă,
La stânci doar vantul urlă, suflă.
Şi muntele iar s-a mutat
Când ne-a simţit că l-am uitat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu