Cântare ție,
frumos din lumea spartă
în 30 de bucăți.
Stai întins pe iarba
unsă de rouă,
aștepți ozn-uri să-ți răpească amintirile
să le compună,
să le înmulțească,
să le ardă în uitare
mai apoi.
Vino,
nu aștepta corbii;
ei ajung în zori
și nu te culeg tocmai pe tine.
Ești impertinent,
ești mic și necurat,
ești păcat.
Ești frumos precum focul în lanuri de grâu,
întocmai cum nu sunt.
Mă prinzi între mâna ta stângă
și flama răsuflării,
mă mistui,
sunt grâul ce veghează să nu te stingi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu