pe dos

cresc iepurii
cresc, ai dracu'
cuprinși de curajul
sinelui.

nu-i cresc eu
cum se zvonește
pe câte-un post
de lapte și ouă,
de carne și oameni.

cresc singuri.
mă vânează iepurii...
sunt lupul obsedat de fuga
lupilor către scăpare.

apus-a timpul când
purtam breloc
-labe de iepure fricos-
la cheile gândului tău.

pături îmi pică
greu peste chip
să nu surprindă
-lună plină-
ochii mei.

și dacă
și păcătoasa lactată
e tot un iepure?
și țopăie din zi în noapte
să nu-mi fie
veșnicia monocromă.

îmi învăț toți puii
să urle ''au''
să-i știu sănătoși
când luna
are să-și facă haină
din fire de lup.