A fi sau a nu fi din suflet

Bă, eram într-o seară mangă că le-amestecasem. Hai că ştii când, atuncea mă, de plecase Maricica, nevastă-mea şi a luat şi copilul cu ea. Dă-o bă dracu, că mă abţineam să n-o pocnesc, da’ a dracu pielea pe ea, o mânca cre’că şi-i mai scăpam câte una pe spinare.

Băă, da bă. Şi eram supărat-pământ. Şi-mi căutam nenorocitul ăla de Suflet. L-am găsit cocoţat pe neonul de la colţul blocului. Pe dracu să-l pieptene, eu ştiu ce căuta acolo? Poate se ardea şi el. Hai că asta fu bună, ha?

Da’ ştiu ca eram supărat rău că pierdusem şi la pariuri. Da’ nu voiam să-i zic ăstuia că iar se lua de mine. Îl văd colo pe bec şi zic:

 - Bă, tu erai, bă nebunule, să nu te recunosc.

Şi el îmi răspunde aşa, în doi peri, că ştii că el e mai şui aşa, mai prostovan din născare:

-         Aha -zice- cred că mă îmbogăţesc...

Şi zic:

-         Lasă bă, că eu nu vreau bogăţii din astea sufleteşti.

Bă şi cred că s-a supărat ăsta pe mine că a plecat şi m-a lăsat să vorbesc singur ca prostu’.

Da’ şi io i-am copt-o. Hăhă. Cine dracu se crede să-mi tragă mie ţeapă? Mie, mă?

Stai să-ţi zic.

Mâine seară cum ar veni m-am prefăcut că-s beat, că nu eram. L-am cuprins bărbăteşte de umeri şi i-am zis:

-         Bă...tu eşti?....Tu eşti lumina mea!

Nu mi-a răspuns pe loc, da’ fraieru’ a înghiţit găluşca şi i-a trecut de supărare.

Ca s-o fac lată, l-am chemat la partida de pocker din seara următoare, ieri seară cum ar veni. Am nişte prieteni -ţâţă de mâţă- tot aşa ca mine, săraci cu duhu’, dacă înţelegi ce vreau să spun. Bă, nu-ţi mai zic că vine ăsta cu o sticlă de vodkă, gătit la patru ace, cu papion, tot treabă-rost. Şi Sîcă, nebun cum e, îi dă un trabuc. Bă, şou! Să-mi vezi Sufletul cum tragea să moară înfundat. Băăă...

Cum adică de ce râd? Taci acolo, să-ţi zic. Cum adică dacă moare ăsta nu mai am nicio şansă? Dă-le-n mă-sa de şanse! Cui îi pasă de şanse? Auzi aci! Io vreau lucruri concrete!

Da’ lasă asta. Stai să-ţi zic.

Şi cere ăsta un pahar cu apă şi Relică îi dă din vodka aia. Ăsta nu-şi dă seama, că ai văzut şi tu că votka seamană cu apa la culoare, şi înfundat cum e, dă paharu’ pe gât. Şat! Băăă, am râs de m-am căcat pe mine.

Bă, da’ nu-ţi mai povestesc că s-a cherchelit ăsta, în cinci minute era muci. Că ăsta am impresia că nici nu ţine la băutură. E mai slab el de înger.

Şi cum îţi zisei s-a făcut ăsta praştie şi-a băgat la joc tot ce avea: virtuţi, alea, alea. Pe toate i le-am luat. Bă, tot. Nu-ţi zic: credinţă, iubire, adevăr, toate alea.

Bă stai să-ţi zic c-au venit şi vreo două gagici chemate de Gigicu. Bă, are Gigicu ăsta nişte gusturi, a-ntâia! Gagici cu suflet mare, tată! Eee, te-ai prins? Suflet, nenică, mânca-le-aş sufleţelele lor de sufletiste. Stătea mâţu-n coadă!

Aşa, şi ăsta stătea ca bou’ şi căsca felinarele la ele. Băă, te căcai cu stropi. Uite aşa îi curgeau balele. Te împrăştiai de râs, ş-alta nu.

Da’ tu ce râzi domne aşa cu foc? Stai aşa că mă mănâncă în piept. Ce dracu m-apucă? Bă, da’ ce mă arde aci în capu’ pieptului...

Băă, să mor nebun, să vezi de nu am uitat s-arunc alea ce le-a lăsat sufletul meu aseară. Cum ce? Alea, domne, virtuţile. Fi-mi-ar capu’ al dracu! Cum scap io acu’ de astea? Cum le scot d-aci?

Şi tu ce mă-ta râzi mă aşa, ca prostu-n bâlci? Dă-te dracu d-aci, că nici nu mai vorbesc cu tine.

Au, Doamne, că zisei că nu mai înjur. Mâine mă şi duc să mă spovedesc. Bă, taci o ţâră să-ţi zic ce mă gândii. Bă, eu m-aş împăca cu nevastă-mea că mi-e dor mă de ea. Şi de fiu-meu mi-e dor. Gândeşte-te şi tu, creşte săracu’ copil fără tată.

Dă-le dracu de femei şi de pariuri, dă-o dracu şi de băutură, că nu face bine la sănătate.

M-am gândit io aşa, ce fac io cu viaţa mea, mă? Zi tu, n-am dreptate?

Dă-o mă încolo de treabă, că iar era să înjur. Bă, uite aşa păcătuieşte omu’, că-i gura îvăţată rău.

Mă duc, mă, să-mi aduc Sufletul acasă că i-o fi foame, săracu’.

Hai, sănătate, să trăieşti, c-am plecat. Te salut! Doamne ajută!

Notă: Orice coincidenţă sau analogie de situaţie cu realitatea nu este întâmplătoare. Chiar există şi oameni fără suflet.