Să ştii că eu te
ascult.
Te ascult ca şi
când ţi-ai lăsa capul pe braţ să-ţi auzi inima bătând.
Într-o zi te-am
ascultat desfăcându-ţi braţele către cer în lanul de porumb al vecinului. Şi
tot atunci am auzit câteva frunze însetate de încitarea clipei cum au decis
să-ţi zgârie încheieturile.
Te ascult.
Te ascult toată,
fără pic de odihnă, din creştet până în tălpi, din suflet până în gând.
Dacă ai şti cum
te aud...
Te ascult cum
îngână acoperişul ploaia. De când voiam să picur în tine, numai de ai fi ştiut
să apui grotescul meu surâs între buzele tale. Dar n-ai ştiut.
Acum aştept. Şi
te ascult.
Îmi caut
zămislirea în propria mână cu gândul la picioarele tale lungi de la zece la
parter, cu micul ascensor dintre ele care-şi deschide uneori uşile prea larg.
Îţi aminteşti
acum trei veri? O noapte întreagă ai crezut că am un ochi în cerul gurii menit să vadă ce-au văzut atâţia
între timp. Şi ţi-am clipit cu limba pe limbă.
Am deschis ochii
mei miopi din palme să-ţi vadă îndeaproape sânii. Mi-am făcut ochelari din
sfârcurile tale să-ţi văd dedesupturile de fecioară cum ard ca o bibliotecă
aprinsă de chibritul meu scăpărat între ale tale coapse. Apoi ţi-am clipit pe
gât cu toate degetele şi ţi l-am strâns puţin, atât cât îţi împreuni genele
când nu vrei să risipeşti visul.
Îţi aminteşti?
Mi-ai spus la final că nimeni nu te mai văzuse aşa de adânc.
Au trecut trei
ani de atunci... cât un inspir omenesc. Te ascult de trei ani continuu. Acum o
lună am pierdut şirul celor care au urcat şi au coborât cu liftul tău. Nici nu
vreau să ştiu câţi ochi ţi-au trecut cu lăcomie peste trup. Habar nu am câte
becuri s-au ars în tine, bloc al neîmplinirii, sau câte radiouri au cântat
orgasmic în urechile tale.
Dar acum sunt
hotărât. Am pistolul încărcat cu două gloanţe. Nu, nu vreau să iau liftul.
Vreau să lucrăm simplu şi precis şi curat. În noaptea asta la unu am să-ţi deschid
fereastră veşnică pe fruntea neîncreţită de nesomn şi neputinţă.
Voi apărea la uşa
ta şi tu vei râde maliţios, deschizând un unghi obtuz în mintea mea. Când îmi
vei vedea pistolul vei îngenunchea şi mă vei ruga să facem dragoste. Îţi voi
răspunde vrăjit de întreaga ta fiinţă : ,,Nu mai e timp, iubito’’. Două furtuni
se vor revărsa din ochii tăi albaştri şi gura ta va duce o ultimă luptă – cea a
rugăciunii. Voi îngenunchea în faţa ta să te sărut pentru ultima dată şi-mi vei
răspunde la sărut cum nu ai facut-o niciodată – ba repede, ba încet – convinsă
că ăsta nu e sfârşitul. Un difuzor va scuipa acorduri de chitară spaniolă
mestecate frenetic de nişte degete probabil măslinii.
Voi număra până
la trei: un an, doi ani, trei ani şi tu ai să cazi lângă mine liniştită ca un
telefon public scos din serviciu. Îţi voi închide ochii pe rând, după ce îţi
voi fi sorbit lacrimile din calea bărbiei. Îmi voi spune în gând: ,,Ce lucru
simplu şi precis şi curat!’’
Voi mai fi având
un glonţ cu care mă voi sinucide în noaptea asta la unu, doi, trei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu