Mirosuri stridente de trupuri descompuse
În faţa sicrielor cu florile apuse.
Ating cu faţa ori călcâiul pietre
Îmbrăcate-n închegate de sânge pete.
Ne ţin de picioare leşuri descărnate
Mâinile ni se-afundă în cranii astupate
Pe degete ne intră inele de coloană
Moartea ne seacă în grota umană.
În noi noaptea se lasă adânc
Sau cerul ne este ascuns în pământ?
Iar viermii se-adapă din sânul tău drept
Sunt prunci de diavol cu gândul infect.
Îţi tremură buza, dar încă nu plângi
Ţi-e frică prea mult, în braţe te strângi.
Cu ochii uscaţi privesc prin tine,
Aiurez către soare...Aberaţii senine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu