sâmbătă, septembrie 27, 2008

Destinul amintirilor

Amintiri închise-n mare
Sparse-n dig de câte-un val
Azi le calcă în picioare
Fie el, ori alt hoinar.

Ieri vă ascultau sărutul
Alge verzi, împerechiate,
Acum simt numai strănutul
Cerului, căzând în ape.

Mâine vrei ca să răsară
Pe faleză un stejar;
Fire de nisip să ceară
Lui, ori altuia hoinar.

Însă ştii ca e-n zadar
Să te-afunzi prea tare-n vise,
El rămâne un hoinar
Tu cu gândurile-ti triste.

Niciun comentariu: