Viaţa aşternută

Bunica bătea covorul.
Se auzea cu ritm,
Parcă batea o inimă de om.
Spunea atât de multe un singur sunet.
Însă povestea era prea lungă
Şi timpul prea puţin.
A murit inima bătândă
A unui covor
Şi firele de praf
Au zburat
Plângându-i viaţa aşternută.