Te invit!-păşeşte pragul nebuniei mele
Calcă adăpostul unde învie stele
Priveşte-mi chipul în oglinda norului solid
Când plouă primeşte sub piele
Trupul meu lichid.
Devine haotic şi tu începi să asudezi
Te ştergi de iarbă- mă-ntorc în pământ
Pe mine să poţi să înnoptezi
Strănută cerul peste tine
De-acuma tu eşti sfânt.
În zori un spin te zgârie pe-obraz
Îmi satură buza un picur de sânge
Eu ies din pământ-pământul se frănge
Şi cad în genunchi
Azi mi-a picat lacrima ta pe nas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu